Short Stories

Amintiri cu Mos Craciun

Cand eram mica imi aduc aminte ca de cele mai multe ori impodobeam bradul cu o seara inainte de Ajunul Craciunului. Cat timp il impodobeam, imi placea sa cant cu tata binecunoscutul colind “O, brad frumos!” 🎄🎄🎄 Uneori, mai cantam si in engleza si germana, insa parca nu avea acelasi farmec ca atunci cand cantam in limba romana.

Nu a existat an in care sa nu avem brad in casa. Intotdeauna ai mei cumparau brad natural, iar in fiecare an mi se parea si mai frumos si mai bogat fata de cel trecut. Chiar si dupa ce am plecat de acasa si am venit in Bucuresti la facultate, ai mei au cumparat brad natural cativa ani buni. Avea farmecul lui, iar mirosul inconfundabil efectiv ma cucerea de fiecare data cand intram in sufragerie. De cele mai multe ori ma opream din treaba doar ca sa-l admir.

Aproape intotdeauna am impodobit bradul impreuna cu tata, pentru ca mama era ocupata cu bunica paterna, cu ultimele pregatiri de Craciun. Uneori mai venea sa mai puna si ea cate doua-trei globuri, iar de fiecare data cand punem steaua in varful bradului, era prezenta.

Acum, oamenii care mai de care, isi impodobesc bradul inca de la inceputul lunii decembrie. Cu totii parca sunt intr-o cursa contra cronometru de parca ar concura cu cei din jurul lor, in materie de elemente decorative si care mai de care sa impodobeasca bradul cat mai devreme.

Recunosc ca nici eu nu mai impodobesc bradul asa cum o faceam cand eram mica, insa decorez casa si impodobesc bradul cu maxim doua saptamani inainte de Craciun.

Dincolo de impodobirea bradului, imi placea tare mult sa merg cu colindul. Mergeam an de an cu colindul prin vecini si familie.

Primeam nuci, portocale, eugenii, cornuri, covrigi, dar si clasicele bomboane de pom. 🍬🍬🍬 Rar, primeam bani. 💰💰💰 De cele mai multe ori primeam bani de la bunicii, unchii si matusile mele. Nu stiam sa ma bucur de ei sau nu stiam ca trebuie sa ma bucur de ei…Habar nu am…Stiu ca puneam pret mai mult pe celelalte daruri. Fiind copil imi placeau dulciurile si fructele. Bomboanele abia asteptam sa le pun in brad, daca mai ramaneau si la fel procedam si cu nucile. Le impachetam in staniol si le puneam in brad. 🍬🎄

Printre colindele mele preferate in dimineata de Ajun se regaseau “Buna dimineata la Mos Ajun” si “Domn, Domn sa-naltam!” 😍

Seara de Ajun intotdeauna a fost speciala pentru mine. Pe langa, ultimele pregatiri in materie de bucate, dar si ultimele retusuri legate cu curatenia din casa, Seara de Ajun reprezinta si seara cand Mos Craciun ajunge in casele tuturor sau cel putin, asa ar trebui.

Dincolo de faptul ca aceasta perioada a sarbatorilor de iarna, este cea mai asteptata din tot anul, fiind cea mai frumoasa si cu cea mai mare incarcatura emotionala, aceasta aduce cu sine si cele mai importante sarbatori crestine, reprezentate prin Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos. Cand eram mica imi aduc aminte ca in Seara de Ajun mirosea in toata casa a cozonac, a sarmale, a carnati, a caltabos fiert, dar si a friptura.

An de an, bunica paterna se trezea dis de dimineata pentru a framanta cozonacii. Era placerea ei deosebita pe care nimeni nu i-o putea rapi. Chiar si la aproape cei 90 de ani, bunica dorea sa faca cozonacii, in pofida rugamintilor parintilor mei de a-i cumpara din comert. Chiar imi aduc aminte de cateva replici ale bunicii: “Pai cum sa nu miroasa in casa la mine a cozonac?” sau “Pentru mine nu exista Craciun si Paste fara cozonac”, “Cozonacii de la magazin nu se compara cu ai mei” si avea dreptate. Cozonaci ca ai ei nu am mai mancat niciunde si nici nu cred ca voi mai manca. Orice i-ar fi spus parintii mei, nu se lasa batuta. Oricum, cert e ca nu cred ca voi mai manca vreodata cozonaci ca ai bunicii paterne si nici batoane de ciocolata cu nuca de cocos si cornulete ca ale bunicii materne, pentru ca nici ea nu se lasa mai prejos cand venea vorba de pregatirile pentru sfanta sarbatoare.

In Seara de Ajun, intotdeauna mama ma pregatea din timp pentru intalnirea cu Mos Craciun. Dupa ce imi facea ritualul de seara, ma ruga sa stau in camera si sa il astept pe Mos Craciun. Mereu imi spunea mama ca trebuie sa stau cuminte, pentru ca mosul si-a trimis pe ultima suta de metri spiridusii, iar ei ma vad la geamul casei. Uneori stateam in pat neclintita pentru ca nu voiam sa il supar pe Mos Craciun si ma uitam la TV, la editia speciala a emisiunii Mos Craciun exista difuzata pe PRO TV. Nu ratam nicio editie a emisiunii pana in Seara de Ajun si cu atat mai mult editia speciala. Uneori o strigam pe mama daca aveam nevoie de ceva, numai ca sa nu ies din camera si sa nu pierd niciun moment al emisiunii. Alteori, curiozitatea de copil ma impingea sa ma duc la geam, ca poate-poate ii vad pe spiridusi sau chiar pe Mos Craciun.

In fiecare an, tatal meu pleca de acasa inainte ca mosul sa ajunga la noi si mereu il intrebam unde se duce si de ce nu sta si el cu noi acasa ca sa il vada pe Mos Craciun. De fiecare data tata imi spunea ca trebuie sa stea cu renii lui Mos Craciun pentru ca mosul are incredere numai in el. Avea incredere doar in el pentru ca de fiecare data avusese mare grija de ei cat el statea la noi acasa. Erau momente cand tata imi spunea ca renii vorbesc o limba necunoscuta si ca doar el ii intelege daca au nevoie de ceva. Alteori imi spunea ca renii se rusineaza daca sunt vazuti de altcineva si devin invizibili.

Imi amintesc ca de fiecare data cand il intalneam pe Mos Craciun eram EXTREM de EMOTIONATA. Efectiv in fata lui ma pierdeam total. Abia puteam sa rostesc doua vorbe. De fiecare data cand ajungea acasa la mine ma ruga sa ii cant un colind sau sa ii recit o poezie. De fiecare data ii cantam “Mos Craciun cu plete dalbe”, “O, brad frumos!”, “Saniuta fuge!” si uneori ii recitam si cate o poezie, pe care o avusesem de invatat pentru serbarea de Craciun, fie poezii pe care le stiam extra gradinitei. Preferata mea era “Uite, vine Mos Craciun!” 🎅🎅🎅 O stiti? 😍 ❤️

An de an, mosul a venit incarcat cu de toate, insa intr-un an efectiv s-a intrecut pe sine si m-a vizitat de 3 ori. DA! De 3 ori! 😍 ❤️

Daca imi amintesc bine, eram in clasa a II-a, iar tema cea mai importanta a vacantei era sa invat tabla inmultirii. Pana in vacanta ajunsesem la cea cu 8 si 9. Au fost chinul vietii mele, din perioada aceea… Efectiv nu puteam sa le retin, atunci cand puneam acel 8 in fata. Daca ma intrebai cat fac 7*8 stiam instant, dar daca ma intrebai cat fac 8*7 era chin. La fel si la cea cu 9. Daca ma intrebai cat fac 7*9 stiam, dar cand ma intrebai 9*7 se termina… Voi ati avut problema asta cu invatarea tablei inmultirii?

In fine… In acel an, atat ai mei cat si eu am fost “terorizati” de tabla inmultirii… La un momentat dat, m-am necajit atat de tare ca nu pot o retine, incat cateva zile efectiv NU am vrut sa mai aud de teme si cu atat mai mult de tabla inmultirii.

Problema cea mai mare era ca se apropia ziua in care trebuia sa vina mosul, iar ai mei imi spuneau mereu ca trebuie sa invat tabla inmultirii pentru ca spiridusii m-au “parat” mosului ca nu vreau sa invat tabla inmultirii, iar mosul este mahnit.

In fiecare weekend, la mine in oras, duminica, se tine un targ cu de toate (legume, fructe, haine, branzeturi, electronice etc). Duminica ai mei aveau si inca au obiceiul de a merge la acel targ si intr-o duminica a venit tata de la cumparaturi si mi-a spus ca s-a intalnit cu mosul si era tare suparat. Il intreb de ce si mi-a spus ca era trist, pentru ca eu nu am invatat tabla inmultirii si nu crede ca imi va putea aduce cadoul pe care i l-am cerut in scrisoare. M-am uitat lung la tata si am plecat in camera sa ma uit la televizor…

Seara, tarziu, aud soneria. Stiam ca nu asteptam pe nimeni. Ma duc la mama si ii zic ca ma duc sa deschid usa. Mama zambind imi da acordul. Cand deschid usa, sa lesin, nu alta. Mos Craciun venise la mine sa vorbim. Pfoai cand l-am vazut efectiv nu mai stiam cum ma cheama pentru ca ma asteptam sa ma intrebe din tabla inmultirii. Dupa ce a scos din sacul lui cateva cadouri, m-a urcat pe piciorul lui drept si a inceput bland si duios sa ma intrebe de ce nu vreau sa invat tabla inmultirii. Nu mai stiu ce am indrugat pentru ca fizic eram acolo, dar psihic nu eram, fiind socata de faptul ca a venit mult prea devreme si niciodata nu o mai facuse. Tot ce imi amintesc e ca m-a rugat sa invat tabla inmultirii ca sa nu iau nota proasta la scoala atunci cand ma voi reintoarce. Imi mai amintesc ca mi-a zis ca va reveni peste cateva zile, inainte de Seara de Ajun pentru a ma verifica.

Nu vreti sa stiti cum am fost doua zi. Toata ziua cu ochii in cartea de matematica chinuindu-ma sa invat, iar ai mei pe langa mine ca sa ma verifice. Au trecut cateva zile si daca am vazut ca mosul nu a mai revenit, am abandonat din nou marea mea iubire, tabla inmultirii. Ma gandeam ca poate a uitat sa revina, fiind atat de batran. Ce sa vedeti?! Intr-o seara aud din senin soneria. Ma duc la usa sa deschid si mare surpriza: mosul la usa. Doar ce deschisesem, nici macar nu am apucat sa il salut ca deja mosul ma intreba din tabla inmultirii. Nu mai stiu cum, dar nu i-a raspuns la intrebari si l-am poftit in casa si in seara aceea erau la noi unchiul si matusa din partea tatalui.

Dupa ce s-a asezat mosul pe fotoliul din sufragerie, m-am asezat si eu strategic cumva cu privirea spre unchiul meu (Dumnezeu sa-l ierte!) cu speranta ca poate imi va sopti raspunsurile la intrebarile mosului din tabla inmultirii. Asta in cazul in care nu as fi stiut sa raspund. Si asa a si fost. Multumesc unchiule si sper sa le soptesti si ingerilor la fel de frumos cum mi-ai soptit mie! 🙁

La un moment dat, realizez ca mosul este foarte inalt, slab si vocea nu seamana cu vocea mosului pe care o stiam eu si il intreb cine e de fapt. Blocat putin de intrebarea mea, imi spune ca este un ajutor mai tanar al mosului cel batran. De data aceasta, mosul acesta avea o masca pe fata si cand mi-a zis ca este un ajutor mai tanar al mosului, primul gand care mi-a venit a fost sa ii trag de masca ca sa ii vad fata. Mosul a fost ager si m-a oprit ca sa nu ii descopar identitatea. Daca i-as fi descoperit-o, as fi vazut ca era varul meu si cu siguranta as fi fost dezamagita.

Dupa emotiile pe care i le dadusem, mosul se hotaraste sa plece val vartej ca poate cine stie ce il mai intreb sau fac, insa nu inainte sa imi mai dea cateva daruri. A plecat cu promisiunea ca ii va povesti mosului cel batran ca intr-un final am invatat tabla inmultirii. Mi-a mai spus ca sigur mosul imi va aduce cadoul mult visat pe care il mentionasem in scrisoarea trimisa. Cadoul mult dorit era un calculator 486. Fericita nevoie mare, abia asteptam sa vina Seara de Ajun si sa vad daca totusi mosul imi aduce cadoul mult visat.

In Seara de Ajun, tata ca de obicei, nu era acasa, pentru ca trebuia sa stea cu renii mosului. La un moment dat aud un “Cioc-Cioc” firav in poarta. Merg intr-un suflet la usa cu mama pentru a vedea cine venise la noi. Era mosul! Cand am iesit in fata usii casei, l-am vazut pe Mos Craciun carand cu greutate sacul lui cel rosu. Pana sa ajunga la usa casei, trebuia sa treaca pe langa cainele nostru. Pe atunci aveam un catel, rasa Rottweiler, pe nume Rex, care atat de mult latra si se bucura, incat eu am crezut ca vrea sa il muste pe Mos Craciun. Din usa ii spuneam mosului sa nu isi faca griji de catel, ca el doar vrea sa se joace cu el, nu sa il muste. Intr-un final, ajunge si mosul in fata usii. Il poftesc in casa la caldura.

Mama si restul celor care erau in casa, l-au servit pe Mos Craciun cu ceva cald (nu mai tin minte exact ce) dar stiu ca i-au dat si niste cozonac. In timpul acesta eu eram coplesita ca il vad din nou, a III-a oara pe mosul acela pe care eu il stiam si efectiv abia puteam sa vorbesc de emotii. Cat timp a baut si a mancat cu ce fusese servit m-a intrebat ce am mai facut de la prima lui vizita, pana in seara de Ajun si m-a felicitat ca invatasem intr-un final tabla inmultirii, conform celor comunicate de catre ajutorul lui. De la vizita mosului tanar pana in Seara de Ajun, reusisem sa invat tabla inmultirii cu succes. Printre altele, mosul m-a rugat sa ii cant un colind si sa ii recit o poezie pana cand el se mai incalzeste. I-am indeplinit dorinta, dupa care a inceput sa imi vorbeasca ca de fiecare data cu o caldura si duiosie in voce, care ma emotionau si mai mult. A inceput prin a-mi multumi ca am facut efortul de a invata tabla inmultirii, iar pentru ca l-am facut fericit prin asta, mi-a adus cadoul mult visat. Calculatorul 486, primul meu calculator! ❤️❤️❤️

Cand am vazut cutia calculatorului intepenisem, nu aveam nicio reactie, iar la un moment dat aud vocea matusii mele care il intreba pe mosul “Mosule, nu cumva ai gresit adresa cadoului?” iar in momentul acela mi s-a deblocat mintea si i-am dat replica matusii mele “Nu, nu. E al meu. Eu i-am cerut calculatorul.”, iar matusa insista “Poate au mai cerut si alti copii calculator. Ai fost atat de cuminte, incat sa il primesti?” si nici eu nu ma lasam mai prejos si i-am raspuns “Mosul nu greseste cadourile. Stie exact ce isi doreste fiecare copil. Si da, am fost cuminte si am invatat si tabla inmultirii.”

Ca sa “calmeze” spiritele, mosul a intervenit spunand ca acela era cadoul meu. Fericire mare ce era in inima mea. ❤️❤️❤️ La un moment dat, mosul se ridica si ii roaga pe unchiul si varul meu sa il ajute cu cutia si sa o duca in camera unde va sta calculatorul. Zis si facut.

Ajungem in camera, deschidem cutia, iar mosul incepe sa aseze calculatorul. La un moment dat, ma uit la mama si o intreb foarte mirata “De unde stie mosul unde sunt prizele si cablurile in casa noastra? De unde stie unde sunt lucrurile noastre in casa? De unde a stiut ca trebuie sa se bage pe sub birou ca sa traga firele?”. Mama luata prin surprindere mi-a zis ca stie de la spiridusii lui care i-au povestit cum trebuie sa procedeze si oricum mosul le stie pe toate.

Dupa ce a instalat mosul calculatorul, mi-a spus ca trebuie sa plece ca sa ajunga si la ceilalti copii. Bucuroasa nevoie mare, i-am multumit pentru cadou si l-am condus la usa, mi-am luat ramas si l-am rugat sa ma ia cu el pana la sania cu renii ca sa ii vad si eu. I-am zis ca nu e necesar sa vina cu mine acasa, pentru ca ma voi intoarce acasa cu tata. Mosul insa, mi-a zis ca sania lui e foarte departe si ascunsa de restul lumii ca sa nu fie vazuta de nimeni. Insa a plecat cu promisiunea ca pana anul viitor cu siguranta va gasi o solutie prin care voi putea sa vad renii.

Am foarte multe amintiri din copilarie legate de Mos Craciun… As putea scrie un roman, despre tot ceea ce am trait in copilarie legat de Mos Craciun sau de perioada sarbatorilor de iarna.

Intr-un an, eram prin casa cu ai mei, ne uitam la TV. Asteptam din moment in moment ca mosul sa soseasca. La un moment dat m-am uiat la ceas si am realizat ca este destul de tarziu, iar tata nu plecase de acasa si tocmai cand ma pregateam sa il intreb cum de nu a plecat pana la ora aceea, deodata suna telefonul. Ma duc intr-un suflet la telefon sa raspund, crezand ca este verisoara mea din Italia, cu care vorbeam de fiecare data de sarbatori, dar ce credeti? Nu era ea, ci Mos Craciun!

Ma sunase sa isi ceara iertare pentru ca in acea seara nu va putea sa ramana sa vorbeasca cu mine asa cum a facut-o in ceilalti ani. Mi-a zis ca avusese probleme cu sania si era in intarziere cu impartirea cadourilor. Nu-si dorea ca pana la rasarit, sa ramana vreun copil fara cadouri. M-a rugat sa ii spun o poezie, sa fiu cuminte si sa ma culc devreme sa nu-l astept. Doar imi va pune cadourile sub brad si va pleca. Cumva dezamagita si foarte trista ca nu il voi vedea, dar fericita totusi ca ma sunase si ca avusesem oportunitatea de a vorbi cu el, i-am spus o poezie, dupa care am incheiat convorbirea telefonica. Stiu ca am incercat sa stau treaza aproape toata noaptea, doar-doar il prind cand imi pune cadourile sub brad ca sa vorbesc putin cu el, insa, la un moment dat am adormit, spre fericirea alor mei.

Intr-un alt an, eram acasa ca de obicei doar cu mama si bunica paterna. Cand mosul a venit, mama l-a poftit sa se aseze pe fotoliul de langa brad ca de obicei. L-a intrebat cum a fost drumul, cu ce-l serveste, iar la un moment dat, dupa ce mosul se mai odihnise dupa drumul lung, mama s-a asezat pe unul dintre picioarele lui, iar dupa ce mosul a plecat, m-a rugat sa nu ii zic tatei ca sa nu se supere. Ce credeti ca am facut cand a ajuns tata acasa? Prima grija a mea cand l-am vazut pe tata a fost sa ii zic ce facuse mama, nu ce cadouri primisem sau ce mai vorbisem cu mosul… Nici bine nu i-am deschis usa, si am zis “Tata! Mama a stat pe picioarele mosului si mi-a zis sa nu iti spun!” Tata zambind a exclamat “Vaaai! Asa a facut? Si ce ati mai facut voi cat timp eu am stat cu renii in frig?”

An de an, cand tata revenea acasa, mereu ii povesteam cu lux de amanunte totul, doar-doar sa simta ca si cum ar fi fost prezent, desi sunt convinsa ca el mereu fusese prezent atat acasa cat si la gradinita. Niciodata nu mi-a dat ceva de banuit, dar odata cu trecerea anilor, mi-am dat seama cum sta treaba!

Voi ce amintiri aveti despre Seara de Ajun/Mos Craciun?

P.S.: Sa va aduca mosul multa sanatate si tot ceea ce va doriti voi! Va doresc sa aveti parte de sarbatori magice, pline cu liniste si voie buna alaturi de cei dragi voua!

STAY SAFE!

Cu drag,

Ana

Please follow and share this:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error

Share daca ti-a placut:

%d bloggers like this: