Experienta nasterii la Regina Maria

Experienta nasterii la Regina Maria Baneasa a fost una extraordinara si de neuitat. Mi-as dori ca toate viitoarele mamici sa poata avea o asemenea experienta, mai ales atunci cand vorbim despre prima nastere.

Este frustrant sa stii cati bani iti sunt retinuti lunar din salariu pentru sanatate si cu toate astea, sa preferi sa nasti la privat, pentru ca acolo te simti mai in siguranta. Avand in vedere multiplele experiente negative din spitalele publice din Romania, nicio clipa nu mi-am dorit sa nasc vreodata intr-un astfel de spital.

Chiar daca, am primit multe replici acide atunci cand eram intrebata “Unde vei naste?” precum: “Ai facut credit ca sa nasti la Regina Maria/privat?” sau “Acum e o fita sa nasti la privat” ori “Daca vor exista probleme, tot la stat vei ajunge!” am mers inainte cu alegerea noastra si NU regretam nicio clipa. Si nu, nu a fost o fita sa nasc la privat. A fost o necesitate de siguranta fizica si psihica. Atat pentru mine, cat si pentru bebelusa noastra. Mi-am si ne-am dorit ca experienta nasterii sa fie una placuta, in siguranta si de neuitat in mod pozitiv. Totodata, tin sa precizez ca, daca ar fi fost probleme, spitalul Regina Maria este pregatit si dotat cu tot ceea ce este necesar pentru situatii critice.

Am ales Regina Maria, pentru ca acolo am abonament medical. La inceputul anului 2023 am ales sa achizitionez un abonament individual, tocmai in scopul monitorizarii sarcinii. Am facut acest lucru in detrimentul abonamentului pe care deja il aveam la o alta clinica privata, de la job. Din punctul meu de vedere, serviciile clinicii respective au decazut foarte mult, ulterior auzind tot mai multe pareri negative.

Da, este un efort financiar si sunt constienta ca nu toata lumea isi permite sa nasca la un spital privat. Cu toate acestea, toata experienta merita fiecare banut, atunci cand crezi ca poti face acest efort sau iti permiti sa optezi pentru nasterea la privat.

Nu contest ca pot exista si spitale publice ok, insa experientele personale au cantarit mult in luarea deciziei de a naste la un spital privat. In acelasi timp, nu sunt genul de persoana care sa dea “atentii” personalului medical. Asta ca sa pot primi ingrijirile medicale care, in mod normal, ar trebui sa-mi fie oferite prin natura serviciului pe care personalul medical il are.

Nasterea Oliviei

Pasul 1 – Internarea

Pe data de 18 decembrie, la ora 08:30 AM am fost programata pentru operatia de cezariana. Astfel ca, la 06:00 AM am ajuns la spitalul Regina Maria Baneasa, pentru formalitatile de dinaintea operatiei.

Odata ajunsa la spital, m-am prezentat la receptie, spunand ca sunt programata pentru operatia de cezariana, dupa care, am asteptat cateva minute, pana cand am fost preluata de o asistenta din camera de garda.

Mai intai de toate, am fost dusa intr-o sala, pentru monitorizarea miscarilor fetale, frecventei cardiace fetale si modificarea ritmului cardiac in timpul miscarilor fetale. Nu in ultimul rand, pentru monitorizarea contractiilor si frecventei acestora. Aici am stat in jur de 30 de minute, timp in care, asistenta a venit pentru completarea fisei de internare si pentru cateva intrebari legate de sarcina cat si de bebe.

Pasul 2 – Cazarea în rezerva

Ulterior, dupa ce monitorizarea s-a terminat, am fost preluata de medicul de garda pentru continuarea completarii fisei de internare. Dupa ce am terminat de discutat cu medicul, am fost preluata de o alta asistenta, care, m-a condus in rezerva unde urma sa imi petrec cele 3 nopti de spitalizare.

Pasul 3 – Pregatirea pre-operatorie

Dupa ce mi-a fost prezentata rezerva si toate produsele consumabile, mi-a fost adus un burete imbibat cu betadina (pe care l-am folosit la dus) si ulterior m-am imbracat in camasa pregatita pentru sala de operatii.

Dupa aceea, mi s-a montat o branula pentru a primi o perfuzie de hidratare si am fost preluata de catre una dintre asistente. Am fost condusa la etajul 1 unde, din nou am fost monitorizata privind miscarile fetale, pana cand am fost preluata pentru a fi condusa in sala de operatii.

Pana sa fiu preluata si condusa in sala de operatii, am avut o intalnire cu medicul anestezist Pricop Laurentiu. Un medic exceptional, care m-a sprijinit si incurajat in fiecare clipa si pe care il recomand cu tot dragul. Pe langa profesionalismul domnului doctor, am apreciat si simtul umorului, care te ajuta sa te relaxezi si sa scapi de emotii in acele momente. Mi-a prezentat tipul anesteziei care urma sa imi fie administrata in sala de operatii, inclusiv absolut toti pasii si tot ceea ce voi simti la fiecare procedura ce urma sa fie. Anestezia a fost de tip Rahianestezie (anestezie spinala sau rahidiana) cu anestezie locala inainte, astfel ca, nu am simtit absolut nimic.

Dupa ce am terminat discutia cu medicul anestezist, a venit si doctorul meu curant, d-na doctor Diaconescu Adina Roxana.

Pentru mine personal, dumneaei este ingerul meu pazitor pe care l-am descoperit inca de la sarcina anterioara, atunci cand am ajuns de urgenta la camera de garda a spitalului din Baneasa. Este medicul acela pe care ti-l doresti alaturi de tine, care sa te ajute sa treci cu bine de anumite situatii critice cu care viata te intersecteaza la un moment dat.

Intotdeauna s-a purtat foarte bine si frumos cu mine. A fost atenta la absolut orice detaliu, atat inainte de sarcina, cat si in timpul acesteia. Intotdeauna, m-a incurajat ca va fi bine si mi-a dat incredere ca asa va fi. Intotdeauna, mi-a explicat absolut orice. Daca am avut vreodata o intrebare/situatie, i-am scris pe Whatsapp si intotdeauna mi-a raspuns imediat. Inainte de a fi medic, este OM si asta mi-a dovedit-o inca de la prima interactiune avuta cu dumneaei. Si nu, nu sunt subiectiva.

Revenind la ideea principala, am discutat si cu dumneaei cateva detalii despre ce urma sa se intample in sala de operatii, cat si postoperator. La distanta de cateva minute, dupa discutia avuta cu dumneaei, am fost preluata si condusa in sala de operatii.

In sala de operatie, am descoperit o “armata intreaga de oameni”. Medicul meu curant, medicul anestezist, medicul neonatolog, medicul de garda din ziua respectiva, plus personal auxiliar.

Odata intrata in sala de nasteri, am fost asezata pe masa de operatie, unde mi-au fost administrate anesteziile, dupa care am fost intinsa pe masa si au fost incepute procedurile de pregatire a operatiei.

Sotul meu a participat si el la nastere, iar cand s-a apropiat momentul scoaterii bebelusei, a fost adus in sala de operatie, unde a stat langa mine in tot acest timp, alaturi de medicul anestezist. A fost linistitor pentru mine sa-l stiu acolo, in acele momente.

In timpul operatiei, din pacate a aparut o complicatie in sensul ca, bebelusa nu voia nici cum sa se nasca. Practic, nu era pregatita pentru nastere. La acel moment colul meu era lung si inchis, fara nicio urma de pregatire pentru nastere, chiar daca cezariana fusese programata la 39 de saptamani si o zi. Chiar in momentul in care a fost prinsa de d-na doctor, pentru a fi scoasa, s-a intors devenind foarte agitata, timp in care pentru cateva secunde bune am simtit ca raman fara aer, aproape ca nu mai auzeam nimic, in acelasi timp aparand o presiune/durere in piept. Abia mai puteam vorbi din cauza presiunii ce o resimteam.

Pasul 4 – Prima intalnire cu bebe

La ora 09:24 s-a nascut bebelusa noastra. A cantarit 3600 grame si a avut 53 cm.

Ulterior, a urmat o mini “sedinta foto”, timp in care medicii se pregateau pentru procedurile de inchidere a operatiei. Dupa ce sesiunea foto s-a terminat, bebelusa a fost dusa pe sectia de neonatologie, pentru a fi monitorizata cum se adapteaza in prima ora de viata. Odata cu bebelusa si sotul meu a fost preluat si dus pe sectia de neonatologie, unde a putut avea ocazia sa o vada pe bebelusa.

Ajunsa pe sectia de neonatologie, i-a fost recoltata analiza pentru glicemie, pentru a vedea daca este hipoglicemica, tinand cont de istoricul meu medical din timpul sarcinii.

Slava Domnului, totul a decurs foarte bine. Bebelusa s-a adaptat foarte bine si repede la mediul extrauterin. Glicemia a fost buna. De oxigen nu a avut nevoie. Astfel ca, am rasuflat usurati, tinand cont de complicatiile din timpul nasterii.

Dupa terminarea operatiei, eu am fost transferata in postoperator, unde am stat timp de 6h sub supraveghere medicala. In tot acest timp, am fost vizitata de d-na doctor, cat si de domnul doctor Pricop, pentru a vedea cum ma simt. De asemenea, asistentele s-au ingrijit de mine in permanenta. La putin timp dupa operatie, pentru a ma recupera cat mai repede dupa anestezie, am inceput sa fac cateva exercitii in pat, la indemnul asistentelor. Acele exercitii au contat extrem de mult, deoarece cu cat faceam exercitiile mai des, cu atat ma dezmorteam.

La aproximativ o ora de la nastere, bebelusa mi-a fost adusa, pentru a fi atasata la san pentru prima data, iar ulterior dupa alte 3h mi-a fost adusa din nou.

Dupa terminarea celor 6h de supraveghere medicala, am fost pregatita/toaletata pentru a fi transferata in rezerva. In tot acest timp, sotul meu a fost informat prin SMS cu privire la toate etapele parcurse de la internare si pana la transferul in rezerva.

Odata ajunsa in rezerva, am putut primi si vizite in putinul timp ramas din programul de vizite din acea zi.

Pasul 5 – Ingrijirea nou nascutului

Cat timp am fost internata, am ales sa o tin pe bebelusa cu mine pe timpul zilei, iar noaptea sa doarma in sectia de neonatologie, pentru a ma putea odihni peste noapte.

De asemenea, cat timp am fost internata, am fost constant vizitata atat de medicul meu, medicul de garda din fiecare zi, consultantul in alaptare, psiholog etc.

Chiar daca, am citit feed-back-uri cum ca la Regina Maria nu se incurajeaza alaptarea la san, din proprie experienta pot contrazice cele mentionate. Se incurajeaza, atata timp cat si tu iti doresti sa alaptezi. Nimeni nu te forteaza si nu pune presiune pe tine. Daca alte persoane, “traduc” asta prin faptul ca nu se incurajeaza alaptatul, total eronat.

Discutia cu psihologul a fost una foarte placuta. A fost o placere sa discut cu dumneaei. Din nou, am citit multe comentarii cum ca acea discutie e inutila. Eu consider ca, atata timp cat tu esti ok si pozitiva ca si persoana, psihologul te poate doar aprecia pentru felul in care gestionezi situatia si te poate ajuta probabil cu sfaturi, cum sa procedezi pe mai departe. Personal, mi-a spus ca daca voi avea nevoie ulterior de consiliere psihologica, o pot contacta fara probleme. Pentru mine nu este cazul.

Mancarea a fost mai mult decat suficienta, desi am avut regim alimentar tinand cont ca am avut acel diabet gestational in sarcina. Nu am simtit niciodata senzatia de foame intre mese, iar mancarea a fost absolut delicioasa.

Ca si concluzie, tot personalul a fost minunat si a fost acolo ori de cate ori am avut nevoie. De la infirmiere, pana la toti medicii care m-au vizitat in tot acest timp si nu numai.

Personalul de la neonatologie a fost minunat si le suntem recunoscatori ca au fost acolo pentru fetita noastra si ne-au oferit sfaturi privind primii pasi alaturi de ea. Medicul neonatolog Mihoci Virgil Ionut, a venit in fiecare zi in rezerva si m-a tinut la curent cu absolut toata evolutia micutei. Mi-a explicat in detaliu absolut tot ceea ce se intampla cu bebelusa noastra si mi-a raspuns la toate intrebarile pe care le-am avut pe parcursul sederii in spital. Este un medic foarte bine pregatit, calm si care iti transmite o energie pozitiva. Il recomand cu tot dragul.

Am fost placut surprinsa cand, intr-una din zile am fost vizitata de un reprezentant al departamentului Pacient Care care, pe langa faptul ca a vrut sa stie feed-back-ul meu privind toata experienta avuta, ne-a oferit un pachet cadou pentru mama si bebelus.

Pasul 6 – Externarea

La externare nu am avut facturi “umflate” si niciun cost suplimentar, desi cand am avut nevoie de ceva, am cerut fara restrictie.

Pentru mine, durerile nu au fost atat de mari precum mi se spusesera de catre alte mamici si cum ma asteptam, din spusele celor din jur. Aici, consider ca depinde foarte mult si de gradul de suportabilitate al fiecarei persoane. Totodata, cred cu tarie ca un rol esential in toata aceasta experienta, il joaca si protocolul spitalului in care alegi sa nasti.

Inclusiv acasa m-am simtit foarte bine. La 10 zile distanta mi-a fost scos firul operatiei si am reluat inclusiv sofatul. Avand in vedere experienta avuta, as alege Regina Maria de fiecare data. 

Dragi mamici, curaj!

Fiecare nastere este o experienta unica si de neuitat. La final, conteaza doar momentul cand iti tii in brate puiul. Restul, sunt date uitarii, de la adrenalina si euforia momentelor.

Multumesc Regina Maria pentru o experienta minunata si de neuitat! Sper sa ne revedem curand pentru urmatorul bebe!