Jurnal de sarcina – clipe de neuitat

Jurnal de sarcina – clipe de neuitat: mi-am dorit sa scriu acest jurnal de sarcina, pentru o amintire scrisa si de neuitat. Cu atat mai mult cu cat, in mai putin de o saptamana urmeaza sa ne strangem in brate puiul mult asteptat. Doamne, nici nu stiu de unde si cum sa incep acest articol. Numai cand ma gandesc retrospectiv la toata aceasta perioada si la momentul in care ii vom auzi pentru prima data glasul, ma trec atat de multe emotii si ganduri, incat nu imi gasesc cuvintele, astfel incat sa fiu coerenta. In sufletul si mintea mea este un amalgam de sentimente, ceva ce, pana acum nu am mai trait. Este ceva ce nu poate fi explicat in cuvinte, trebuie sa treci prin asta, ca sa simti si sa intelegi ce vreau sa spun acum, in aceste randuri.

Mi se pare ca timpul a trecut atat de repede, incat nu imi vine sa cred ca s-a intamplat. Parca ieri faceam primul test de sarcina care nu era nici pe departe concludent si acum, au mai ramas DOAR cateva zile pana cand ne vom cunoaste bebelusul mult dorit. Niciodata nu am fost mai emotionata ca acum, cand m-am asezat in fata laptopului pentru a scrie un articol. Am avut multe tentative in a scrie un articol legat de sarcina, insa efectiv nu mi-am gasit cuvintele pentru a le putea exprima. Este un sentiment unic si de departe cel mai puternic de pana acum!

Cred ca cel mai bine ma inteleg cei care au trecut prin asta si stiu cat de frumos si puternic este sentimentul de a sti ca din rodul iubirii tale alaturi de partenerul tau, rezulta un pui de om, pentru care esti responsabil tot restul vietii.

Spun ca nu imi vine sa cred acest lucru, pentru ca acum 2 ani, am trecut printr-o sarcina pierduta, despre care am ales sa nu vorbesc in mod public pana la acest moment, desi de multe ori am fost tentata sa o fac. Am fost tentata, deoarece cei din jur imi creau furie si frustrare nestiind prin ce am trecut, dar ei insistau cu “Si bebe cand?” si cu atat mai mult cu cat, de la acel moment si pana anul acesta cand minunea s-a intamplat, parea ca nu se va mai intampla vreodata.

Da, in 2021 am fost insarcinata, sarcina care, din pacate, s-a sfarsit printr-un avort spontan. Toata experienta a fost foarte dureroasa atat din punct de vedere fizic cat si emotional. Daca nu il aveam alaturi de mine pe sotul meu, probabil as fi fost la un pas de depresie, deoarece ma invinovateam de cele intamplate. Consideram ca organismul meu nu este si nu va fi capabil sa tina o sarcina, desi doctorii imi spuneau ca astfel de cazuri sunt destul de des intalnite in ziua de azi. Mereu ma incurajau sa merg mai departe si sa privesc partea buna a lucrurilor si sa nu ma consider vinovata cu nimic. Sarcinile pierdute fiind de cele mai multe ori anomalii cromozomiale si nu neaparat o cauza a vreunei probleme de sanatate a femeii in cauza.

Mi-a luat ceva timp sa inteleg, sa asimilez, sa accept si sa merg mai departe. In astfel de momente grele, conteaza extrem de mult sa ai pe cineva langa tine. Cineva care, sa te ajute psihic si fizic sa mergi mai departe, iar eu am avut norocul ca sotul meu sa fie langa mine in fiecare secunda, ceea ce a ajutat enorm in refacerea mea.

Deviind putin de la subiectul articolului – Jurnal de sarcina – clipe de neuitat – nu ma pot abtine sa nu refulez vis-à-vis de cei care ne cunosc si NU numai, in general vorbind: Incercati sa nu va mai bagati cu ’’bocancii” in viata celor din jurul vostru, indiferent de relatia pe care o aveti cu acele persoane!

La ce ma refer cand spun asta? Ma refer la acele stupide, enervante si nesfarsite intrebari “Pe cand un bebe?”, “Si bebe cand?”, “Lucrati la un bebe, nu?”, “La botez cand ne vedem?” etc.. Cand auzi astfel de intrebari, cand tu stii ca ai experimentat pierderea unei sarcini sau de-a lungul timpului ai trecut prin multe momente mai putin placute si nefavorabile in a avea un copil (momente pe care nu vreau sa le dezbat si mai mult), simti toate acele intrebari ca un cutit infipt si mai adanc in rana pe care deja o ai.

Sa stiti dragilor ca exista pe lumea asta cupluri care pur si simplu NU ISI DORESC copii sau mai grav, care NU POT AVEA. Nu mai puneti presiune pe cuplurile din jurul vostru, cu atat mai mult cu cat, nu stiti ce se afla in spatele relatiei lor. Este alegerea lor DACA vor un copil si CAND. Fiti siguri ca atunci cand se va intampla, mai devreme sau mai tarziu veti afla cu siguranta.

Acelasi lucru este valabil si cand vorbim despre casatorie si despre orice alt subiect / eveniment din viata celor din jurul vostru. Legat si de acest capitol am fost bombardati ani la rand cu tot felul de intrebari si nu numai! Ideal ar fi sa nu ne priveasca viata celorlalti! Fiecare se casatoreste cand simte si daca simte sa faca acest lucru. La fel cum, poate sunt cupluri care nu isi doresc copii, la fel de bine pot exista cupluri care nu isi doresc sa se casatoreasca, insa asta NU inseamna ca daca nu se casatoresc le este impiedicata iubirea si nu isi mai pot trai viata impreuna pana la adanci batraneti. Un act nu iti garanteaza o viata alaturi de partenerul tau!

Cunosc cupluri care au fost ani de zile impreuna, s-au casatorit si la putin timp au divortat, avand inclusiv cel putin un copil. Cu ce te ajuta un simplu act? Nu te face mai trainic in relatia ta de cuplu. Da stiu, unii dintre voi veti spune lucruri legate de religie samd. Eu consider ca fiecare TREBUIE sa isi traiasca viata asa cum isi doreste si NU dupa standardele si etichetele societatii si a celor din jur. Fiecare ar trebui sa traiasca asa cum se simte cel mai bine si nu cum vor cei din jur!

Intorcandu-ma la subiectul articolului – jurnal de sarcina – cum spuneam, in mai putin de o saptamana urmeaza sa nasc. Privind in urma, de la momentul aflarii faptului ca sunt insarcinata, pana in prezent, nu pot decat sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru o asa binecuvantare, pentru o sarcina extrem de usoara, dar mai ales pentru un sot minunat pe care l-am avut alaturi de mine zi de zi, care m-a sprijinit si m-a ajutat in absolut tot. Pot spune ca am avut o sarcina de care m-am bucurat in adevaratul sens al cuvantului si din toate punctele de vedere. O sarcina in timpul careia am putut sa calatoresc, sa fac fix ceea ce faceam si inainte, sa imi continui activitatea profesionala etc..

Nici nu visam sa am parte de o sarcina atat de usoara din toate punctele de vedere, tinand cont de toate informatiile care venisera catre mine ca un tavalug cu muuult inainte de a ramane insarcinata. Nici nu aveam in plan sa raman insarcinata si lumea din jur “binevoitoare” imi spunea vrute si nevrute. Numai cand ma gandeam la ce mi se spunea: “Primul trimestru este crunt”, “Iti va fi extrem de rau”, “O sa versi tot timpul, o sa stai numai la pat”, “Sarcina e frumoasa doar pe internet” etc., efectiv ma ingrozea gandul de a ramane insarcinata, pentru ca nu auzeam in jurul meu niciun lucru pozitiv. Ei bine, am avut norocul sa am o sarcina SUPERBA fara sa imi fie rau nici macar o secunda! Fiecare trimestru al sarcinii a avut frumusetea si farmecul lui si am invatat ca a-ti fi rau in sarcina, NU este nici pe departe un lucru general valabil. Fiecare femeie este diferita si nu este obligatoriu sa iti fie rau!

Imi amintesc ca la unul dintre primele controale avute, m-am dus panicata/ingrijorata, pentru ca mie nu imi era rau si toata lumea se mira cum de nu. Toti din jur imi spuneau ca daca iti este rau in primul trimestru, inseamna ca sarcina evolueaza favorabil si a-ti fi rau e un lucru bun. Lucrul acesta, imi amintesc ca a pus o presiune fantastica pe mine si cu prima ocazie avuta, am intrebat-o pe dna doctor, care mi-a spus sa ii multumesc lui Dumnezeu ca NU imi este rau. A nu iti fi rau in sarcina nu inseamna ca exista vreo problema! Fiecare femeie este unica si fiecare experimenteaza sarcina diferit. Totodata, mi-a spus sa am incredere in ea, ca ea este doctorul si ea stie cand ceva e bine si cand nu, iar noi, sa ne ingrijim de cele necesare pentru bebelusul nostru.

Un alt moment de presiune exercitat asupra mea / a noastra a fost cand eram intrebati aproape zilnic daca a miscat copilul. Cand am implinit 4 luni de sarcina parca lumea o luase razna cu miscatul copilului. Cu toate ca, mereu le raspundeam celor care ne intrebau, ca dna doctor ne-a asigurat ca bebelusul nostru se misca, dar faptul ca nu il simt eu inca, NU inseamna ca este ceva in neregula, ci mai degraba ca este inca mic, iar bebelusul nostru este perfect sanatos. Sunt multi factori care intervin atunci cand vorbim despre a simti miscarile bebelusului ca de exemplu: tipul placentei sau pozitia acesteia, greutatea pe care gravida o are, faptul ca la prima sarcina miscarile se simt mai tarziu samd.. Imi amintesc ca de vreo doua ori am intrat in cabinetul dnei doctor extrem de panicata de ce totusi nu simt miscarile copilului. Toti din jur imi spuneau ca ar fi trebuit sa simt deja copilul, iar dansa cu mult calm si cu zambetul pe buze mi-a spus sa am rabdare ca le voi simti si sa am incredere in ce-mi spune la fiecare control si ca-mi garanteaza ca incepand cu saptamana 26 voi incepe sa-i simt miscarile, ceea ce s-a si intamplat. Desi am avut incredere si am incredere totala in doctorul meu, pentru ca de fiecare data cand mi-a spus ceva asa a fost, sunt momente cand mintea ti-o ia razna si incepi sa te gandesti la lucruri negative prin prisma celor din jurul tau.

Daca am invatat ceva in sarcina, este sa nu mai “plec” urechea la tot ceea ce mi se spune. Sa am incredere in mine, in instinctul meu si nu in ultimul rand, in doctorul meu. Daca cuiva i s-a intamplat ceva neplacut intr-un anumit moment al vietii, nu trebuie sa mi se intample si mie!

Primul trimestru de sarcina

Primul trimestru de sarcina, reprezinta probabil cea mai importanta etapa, as putea spune chiar decisiva in dezvoltarea viitorului copil. Este perioada cu cele mai multe emotii si necunoscute. De asemenea, primul trimestru de sarcina este reprezentat de o intreaga serie de investigatii. Inca de la primele ecografii, dna doctor mea mi-a spus ca primele 10 saptamani sunt cele mai critice, deoarece pana in 10 saptamani pot aparea diversi factori care pot duce la pierderea sarcinii, ceea ce nu-mi era deloc strain si fara sa vreau, ma nelinistea, deoarece nu voiam sa mai trec din nou printr-o experienta neplacuta. Intotdeauna m-a incurajat sa nu ma gandesc la trecut si sa ma bucur de prezent. Ce s-a intamplat in trecut, nu trebuie sa se repete. Ce a fost, a fost, iar eu sa traiesc prezentul!

Imi aduc aminte ca, imediat dupa ce am facut primul test de sarcina, abia se vedea una dintre cele doua liniute ale testului de sarcina. Eram atat de entuziasmata, incat nu m-am putut abtine si i-am trimis o poza pe Whataspp dnei doctor pentru a-mi spune opinia dumneai. Dna doctor mi-a sugerat sa mai astept cateva zile si sa refac testul.

Evident ca nu am asteptat cateva zile, iar a II-a zi am repetat testul, care era cu mult mai vizibil fata de cel anterior. I-am trimis din nou poza cu noul test si atunci mi-a spus ca este momentul sa fac si analiza de sange Beta HCG, utila pentru confirmarea sarcinii si totodata o programare pentru un prim consult.

Beta HCG este o analiza de sange care se repeta la 48 de ore pentru a confirma daca este vorba despre o sarcina in evolutie sau nu. Gonadotropina corionica umana este un hormon glycoproteic format din doua subunitati α si β si produsa in mod natural de placenta. Concentratia sa creste exponential pe timpul sarcinii atingand valoarea maxima in saptamanile 8-11.

Stiam de aceasta analiza inca de la prima sarcina, care atunci, din pacate, prin valorile scazute de la o  analiza la analiza, anunta eminenta pierderii acesteia, ceea ce, ulterior, cateva zile mai tarziu s-a si concretizat.

De data aceasta, lucrurile au evoluat favorabil, iar valorile inregistrate in urma analizei, aratau ca exista o sarcina in evolutie, fapt ce ma bucura, insa totodata imi crea o stare de neliniste si anxietate. Imi era teama ca si de data aceasta, bucuria mea sa nu sfarseasca la fel de repede ca prima data.

Dupa ce am avut rezultatul analizelor, am fost la un prim control la dna doctor impreuna cu sotul meu. La momentul respectiv aveam 5 saptamani de sarcina si nu a fost foarte bine vizibila, iar dna doctor a decis sa ma cheme la un nou control peste o saptamana pentru a vedea daca lucrurile evolueaza favorabil, timp in care mi-a spus sa continui administrarea de acid folic plus alte medicamente pe care mi le-a prescris, pentru sustinerea favorabila a sarcinii.

Nu pot sa neg ca din momentul acela si pana la urmatorul control nu am fost ingrijorata / stresata, deoarece imi era teama sa nu se intample ceva. Slava Domnului, totul a fost ok, iar la urmatorul control “micul punctulet” era vizibil si in dezvoltare.

Urmatorul control a fost la 8 saptamani de sarcina, moment in care, am auzit pentru prima data bataile inimioarei. Visam la acel moment inca de la prima sarcina, deoarece mi se pare absolut MAGIC, FABULOS! Este ceva de nedescris! Efectiv te trec fiori prin tot corpul! Pentru mine, acela a fost momentul in care am realizat ca intr-adevar o minune creste in interiorul meu si pe care o voi tine in brate chiar in preajma sarbatorilor de iarna, asa cum intotdeauna am visat.

Urmatorul control avut a fost reprezentat de ecografia morfofetala, in jurul a 13 saptamani de sarcina, la care am avut mari emotii, fiind una dintre cele mai importante ecografii, pe care o face orice femeie insarcinata, care isi monitorizeaza sarcina. Momentul acesta este unul cu emotii, deoarece este momentul cand iti este masurat si analizat bebelusul. Momentul in care, ti se spune daca este complet dezvoltat sau daca exista anumite probleme.

Totodata, ecografia morfofetala coroborata cu un dublu test, iti spune daca bebelusul tau are risc de sindrom Down sau nu. Tot in cadrul primei morfologii, daca ai noroc ti se poate spune si sexul copilului, un alt moment emotionant. Din fericire, totul a iesit foarte bine in urma tuturor testelor / analizelor facute, inclusiv sexul copilului a fost confirmat cu cel spus de dna doctor. Bebelusul nostru fiind perfect sanatos si in dezvoltare. Ulterior morfologiei, am mers la control o data pe luna, timp in care, fie aveam de facut analize de sange fie alte teste recoltate de dna doctor, atunci cand mergeam la control.

Al doilea trimestru de sarcina

Asa cum spuneam si mai sus, timpul a trecut extrem de repede si imediat a venit timpul celei de-a II-a morfologii. Totul a decurs foarte bine si de aceasta data, bebelusul fiind foarte bine si in dezvoltare armonioasa. De la prima morfologie pana la cea de-a II-a, nu au existat probleme. Singura mentiune facuta de dna doctor in cadrul celei de-a II-a morfologii a fost recomandarea unui test TTGO, pe langa celelalte analize de rutina, deoarece dumneai considera ca bebe avea o cantitate ceva mai mare de lichid amniotic, care de obicei prevesteste un posibil diabet gestational.

TTGO reprezinta analiza pentru diabet gestational si se efectueaza in saptamanile 24-28 de sarcina. Eu am facut analiza in saptamana 26 de sarcina.

Testul de toleranta orala la glucoza cu 75 g glucoza presupune efectuarea a trei glicemii:

• pe nemancate (normal < 92 mg/dl);
• la o ora (normal < 180 mg/dl);
• la doua ore dupa ingestia de 75 g glucoza (normal < 153 mg/dl).

Conform Asociatiei Americane de Diabet (ADA) se considera diabet de sarcina, daca cel putin una din cele trei glicemii este mai mare sau egala decat pragul stabilit. Din pacate, valoarea la o ora dupa glucoza a depasit foarte putin pragul maxim, ceea ce insemna automat ca sunt considerata pacienta cu diabet gestational. Cu toate ca, niciodata analizele ce tin de glicemie nu mi-au iesit vreodata mari, totusi, am avut nesansa de a iesi pozitiv la acest test.

Odata ce am avut rezultatele, dna doctor mi-a recomandat doi diabetologi care, din pacate nu erau imediat disponibili, asa cum eu aveam nevoie. Mi-a sugerat sa merg la primul gasit si ulterior, daca reusesc sa merg la unul dintre cei doi recomandati de dumneai ar fi foarte bine. Zis si facut!

Mi-am facut programare la primul diabetolog gasit disponibil, deoarece amandoi eram panicati de rezultat. Sincera sa fiu, mai mult sotul meu decat mine. Eu eram mai degraba suprinsa de rezultat. Stiindu-mi istoricul medical nu intelegeam cum de am avut valoarea crescuta, nu cu mult, dar suficient cat sa fiu considerata in mod automat pacienta cu diabet gestational.

In schimb, am devenit panicata dupa ce am iesit de la consultul avut cu diabetogul, deoarece imi spusese NUMAI lucruri negative, absolut nimic pozitiv. Acela a fost momentul in care, am devenit mai panicata decat sotul meu, deoarece nu imi doream ca bebelusul sa fie afectat in niciun fel. Imi amintesc ca in aceeasi zi mi-am facut programare in clinica virtuala la unul dintre medicii recomandati de dna doctor, deoarece imi mai doream clar inca o parere cat mai repede.

Pana la momentul consultului, gradul meu de stres a fost la cote maxime, deoarece ma gandeam doar la bebelus si nu faceam nimic altceva decat sa ma gandesc la toate lucrurile negative spuse de primul diabetolog si sa mi le imaginez ca si cum se vor intampla cu certitudine la nastere.

Pana la controlul cu cel de-al II-lea diabetolog, mi-am cumparat un glucometru pentru a-mi putea monitoriza glicemia zilnic, de cel putin 3 ori pe zi pana la de 9 ori pe zi. Totodata, mi-am instalat o aplicatie in care imi introduc absolut tot ceea ce mananc si cantarit in prealabil. Glucometrul si aplicatia m-au ajutat foarte mult pentru a tine sub control atat curbele glicemice, cat si nr de kcal, glucide, proteine, grasimi etc consumate zilnic. Chiar daca valorile imi ieseau foarte bune nu ma puteam linisti in adancul sufletului. Intr-un final, a venit si ziua consultului, care a fost extrem de linistitor si incurajator din partea dnei doctor. Intr-adevar, mi-a spus ca riscurile mentionate de diabetologul anterior pot exista, insa in cazuri exceptionale, iar in cazul meu, dumneai considera ca nu se va pune problema de asa ceva. Mai ales, tinand cont de istoricul meu medical, atat inainte de sarcina, cat si in sarcina pana la acel moment, dar si de faptul ca imi monitorizez glicemia zilnic plus aplicatia pentru mancare.

De asemenea, mi-a spus sa gandesc pozitiv si sa ma gandesc ca sunt femei insarcinate care fac insulina in sarcina, din cauza acestui diabet gestional sau care pornesc la drum diabetice fiind de dinainte. Mi-a explicat ca sunt foarte multe femei insarcinate care experimenteaza acest diabet gestational si care au nascut bebelusi absolut perfecti si sanatosi, fara sa existe vreo problema la nastere.

Totodata, mi-a spus ca pe de alta parte sunt femei insarcinate care nu fac acest test, pentru ca nu le este recomandat si care pot avea diabet in sarcina fara sa stie si cu toate acestea la nastere nu a existat absolut nicio problema cu bebelusul sau mamica. Dupa multe discutii avute cu diabetologul, dar si cu medicul ginecolog care imi urmareste sarcina, am reusit sa ne linistim, sa ne relaxam si sa ne focusam pe lucrurile pozitive si frumoase pe care perioada sarcinii ni le oferea. Am incercat sa fac/facem abstractie de el, dar in acelasi timp sa am grija ce mananc, astfel incat sa am valori bune ale glicemiilor.

Desi se spune ca viitoarele mamici care sunt diagnosticate cu diabet gestational sunt predispuse la diverse infectii de-a lungul sarcinii, nastere prematura sau la o posibila preeclampsie (Preeclampsia este definita ca hipertensiunea arteriala si prezenta de proteine in exces in urina dupa saptamana 20 de sarcina la o femeie care anterior avea o valoare normala a tensiunii arteriale) din fericire pentru mine, nu a fost cazul.

Daca pana acum mergeam o odata pe luna la control, odata cu depistarea diabetului gestational, am fost nevoita sa merg o data la doua saptamani. Motivul fiind, o monitorizare indeaproape, astfel incat sa ne asiguram ca bebelusul este bine si lucrurile nu iau o intorsatura nefavorabila.

Al treilea trimestru de sarcina

Timpul a trecut atat de repede si desi as fi tentata sa spun ca am fost insarcinata aproape tot anul 2023, mi se pare ca a trecut atat de repede, incat nu imi vine sa cred ca in cateva zile voi naste.

Trimestrul 3 de sarcina vine si el cu o serie de noi analize si recoltari de catre medicul ginecolog, deoarece este necesar ca totul sa fie in regula atat cu viitoarea mamica cat si cu bebelusul, pe langa ecografiile de control cat si morfologia de trimestrul 3 care a decurs perfect.

Urmand sa nasc la o clinica privata prin cezariana (pentru ca asa mi-am dorit, desi medicul meu m-a incurajat sa nasc natural), in saptamana 36 de sarcina am avut programat consultul preanestezic cat si cel neonatal. Consultul preanestezic a constat intr-o serie de teste: EKG, analize de sange si cateva recoltari pentru anumite tipuri de bacterii / virusi. Consultul neonatal a constat intr-o discutie cu unul dintre neonatologii spitalului, in care am discutat despre istoricul meu medical din timpul sarcinii, cat si cateva informatii despre cum vor decurge primele ore din viata bebelusului.

Incepand cu saptamana 36 de sarcina, am mers la control saptamanal, cat si la cardiotocografie. Testul fetal non-stres (NST sau cardiotocograma) este cunoscut si sub denumirea de test de monitorizare a batailor cordului fetal si presupune monitorizarea miscarilor fetale, frecventei cardiace fetale si modificarea ritmului cardiac in timpul miscarilor fetale.

Ca si concluzii la final de sarcina, ma simt norocoasa pentru sarcina avuta, chiar daca a existat si exista acest diabet gestational (care sper sa dispara odata cu nasterea). Sunt profund recunoscatoare lui Dumnezeu pentru ca am putut duce sarcina la bun sfarsit fara probleme. Ma simt norocoasa pentru un sot minunat, care mi-a fost alaturi moment de moment. Recunoscatoare parintilor nostri ca ne-au ajutat in pregatirea camerei bebelusei si nu numai.

Acum, pe ultima suta de metri nu-mi ramane decat sa ma bucur in continuare de sarcina si de burtica de care imi va fi foarte dor. Imi vor lipsi miscarile bebelusei si toate momentele avute in sarcina, insa cu toate acestea, abia astept sa o cunoastem, sa o auzim, sa o tinem in brate si sa-i fim alaturi cum vom sti noi mai bine pentru tot restul vietii.

De asemenea, as vrea sa va incurajez viitoare mamici, sa nu permiteti celor din jur sa va strice buna dispozitie! Sa nu luati de bun tot ceea ce vi se spune, inclusiv diverse superstitii din batrani! Nu tot ce e bun pentru altii, e bun si pentru voi! Nu trebuie sa vi se intample si voua ce altora li s-a intamplat! Sa nu le permiteti celor din jur, sa intre in intimitatea voastra de cuplu mai mult decat este cazul.

Excludeti din viata voastra persoanele toxice, pentru a nu va fi afectata voua relatia sau voi sa fiti afectate pe parcursul sarcinii ori dupa nastere, din cauza unor “sfaturi / comentarii” nesolicitate.

Bucurati-va din plin de sarcina, indiferent de cum este ea! Chiar daca, aveti de depasit in fiecare trimestru cate un obstacol, incercati sa priviti dincolo de probleme, incercati sa priviti partea cealalta a paharului si sa va bucurati de sarcina oricum ar fi ea!

Aici inchei acest ”Jurnal de sarcina – clipe de neuitat” si sper ca unele informatii regasite va vor ajuta si pe voi!

Cu drag,

Ana